Despre
Casa cu axă de fier este unul dintre obiectivele turistice de referință ale orașului Timișoara.
Este cunoscut faptul că în secolul al XVIII-lea fiecare casă din Timișoara trebuia să poarte o emblemă pentru a fi recunoscută.
Casa aflată în Piața Ionel I.C. Brătianu nr. 1 prezintă un ax de fier cu o lungime de 2,5 metri, care seamănă cu osia unui car și care este montat la unghiul de întâlnire al zidurilor.
Nu există foarte multe date istorice, dar legenda spune că axul de fier ar fi osia de la carul cu care Prințul Eugeniu de Savoia ar fi intrat în oraș la data de 18 octombrie 1716, învingându-i pe turci.
Surse text și foto: http://www.opiniatimisoarei.ro/; https://timisoara.eventya.eu/
Alte sugestii
Sinagoga din Cetate este o clădire monumentală a Timișoarei, construită între anii 1863-1865, în stil eclectic, cu elemente ale stilului maur, după proiectul arhitectului Ignatz Schumann.
Inițiativa ridicării unei sinagogi mai încăpătoare în cartierul Cetate a aparținut rabinului Mauriciu Hirschfeld. Aceasta trebuia să găzduiască evenimentele importante ale comunității evreiești, aflată în continuă creștere din punct de vedere numeric în jurul anului 1849.
Sinagoga a fost inaugurată la data de 19 septembrie 1865. Clădirea a fost ridicată în plan dreptunghiular, ceea ce o particularizează fiind fațada cu cele două turnuri masive, terminate cu cupole. În partea de mijloc a fațadei principale se află o fereastră rotundă cu vitralii.
Sinagoga este înzestrată cu o orgă Wegenstein, instalată în anul 1866.
Placa de marmură de la intrare, inscripționată în limba maghiară, vorbește despre reinaugurarea sinagogii în anul 1868, în prezența împăratului Franz Iosef. Anul 1868 are importanță istorică sub două aspecte: este anul instituirii monarhiei dualiste austro-ungare, dar și anul dobândirii cetățeniei depline de către evreii din Imperiu.
Având în vedere scăderea numărului evreilor prin plecarea acestora în Israel după cel de-al doilea război mondial, sinagoga a fost închisă în anul 1985.
În anul 2001, Comunitatea Evreiască din Timișoara a cedat clădirea pentru o perioadă de 50 de ani Societății Filarmonica, pentru a fi utilizată ca sală de concerte.
Sinagoga a fost redeschisă în anul 2005, cu ocazia unui concert organizat de Societatea Filarmonica din Timișoara.
Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/
Strada Mărășești 6, Timișoara, Romania
Castelul Huniade este o clădire monument istoric, cea mai veche din Timișoara, fiind martora celor mai importante evenimente din viața cetății, de-a lungul a sute de veacuri.
Având în vedere frământările politice din Ungaria secolului al XIV-lea, regele Carol Robert de Anjou și-a mutat reședința la Timișoara, construind aici un castel puternic fortificat. Construcția, ridicată pe o insulă, a fost finalizată în anul 1315, înconjurând o curte imensă de formă patrulateră și fiind legată de restul orașului printr-o punte mobilă.
Castelul a fost refăcut între anii 1443-1447 de către Ioan de Hunedoara, comite de Timiș. După reconstrucție, clădirea a servit drept reședință tuturor regilor, căpitanilor de oști, precum și nobililor care poposeau în Timișoara. Chiar și în timpul ocupației otomane, beilerbeiul Vilaietului de Timișoara locuia la castel.
Clădirea castelului a fost deteriorată în timpul asediului cetății de către armata austriacă, starea acesteia agravându-se în timpul Revoluției din anii 1848-1849.
Castelul a fost reconstruit în cadrul unei perioade de 7 ani, fațada fiind modificată substanțial.
În prezent, castelul păstrează foarte puțin din arhitectura inițială, dar și-a menținut amplasarea în jurul curții patrulatere, fiind dominat de un turn-donjon de mică înălţime, decorat cu creneluri la extremitatea superioară. Intrarea principală este flancată de doi pilaștri masivi, care au în partea superioară câte o colecție de arme specifice Evului Mediu, relevând aspectul gotic al castelului.
Din anul 1947, clădirea Castelului Huniade servește drept sediu al Muzeului Banatului, găzduind secțiile de istorie și de științele naturii.
În prezent, Castelul Huniade se află în reparații, Muzeul Național al Banatului fiind găzduit de Bastionul Therezian.
Surse text și foto: https://www.facebook.com/MuzeulBanatuluiTimisoaraOficial/; https://timisoara.eventya.eu/
Cetate, Timișoara, Romania
Bastionul Maria Theresia este o parte din vechea Cetate a Timișoarei, care a supraviețuit până astăzi, alături de fragmentele de zid din Parcul Botanic și din Calea Alexandru Ioan Cuza.
Bastionul a fost construit între anii 1730-1735, inițial fiind denumit Ravelinul Depozitului de Proviant. Denumirea s-a schimbat în Maria Theresia în jurul anilor 1744-1745, aducându-se astfel un omagiu reginei.
Bastionul Maria Theresia era destinat alimentelor. Alături de acesta, în Cetate mai funcționau 8 bastioane: Carol, Francisc, Iosef, Hamilton, Castelul, Mercy, Eugeniu, Elisabeth.
În anul 1716, după cucerirea Timișoarei de către habsburgi, Cetatea Timișoarei a fost refăcută în întregime în stil Vauban, între anii 1723-1765, suprafața acesteia mărindu-se de 10 ori. Trei centuri în formă de stea înconjurau spațiul interior al cetății, iar accesul se făcea prin 3 porți: Viena, Petrovaradin şi Transilvania.
În cadrul proiectului intitulat "Reabilitare şi revitalizare a fortificaţiei Cetăţii Timişoarei, Bastionul Theresia", finanţat prin programul PHARE 2005, Bastionul Maria Theresia a fost reamenajat, fiind redeschis publicului în anul 2010.
În prezent, Bastionul Maria Theresia adăposteşte două expoziţii permanente ale Muzeului Banatului: "Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor" şi "Vioara – o pasiune de viaţă".
Bastionul este folosit și ca pasaj, tot aici fiind găzduite spaţii comerciale, restaurante, baruri, un club şi o sală de evenimente.
Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/
Strada Hector, Timișoara, Romania
Turnul, „donjonul“ fostei cetăţi a Ciacovei sau CULA, cum îi spun bănăţenii, datează din secolul al XIV-lea şi a fost ridicată cu scop militar.
Zidită din cărămidă, pe patru nivele – parter şi trei etaje superioare – în plan dreptunghiular, cu contraforturi de colţ, cu înălţimea de 23,70 metri şi cu o fundaţie care trece de patru metri adâncime, Cula a rezistat peste veacuri.
O construcţie asemănătoare se găseşte în oraşul Vârşeţ, din Vojvodina.
Sursă text și foto: http://turismtimis.ro/
Ciacova, Romania