Places

  Biserica Ortodoxă Romană Ciacova, str. Dositei Obradovici    Este amplasată pe strada Dositei  Obradovici, la numărul 24,  nu departe de Piaţa Cetății, lucrările de construcție a bisericii începând în anul 1899. Ca stil arhitectonic a fost ales  barocul bănățean, cu turla principală sub forma bulbului de ceapă, stil armonios și echilibrat totodată, răspândit pe o arie extinsă, la nivelul fostului Imperiu Austro-Ungar, în care au fost realizate majoritatea bisericilor secolelor XVIII-XIX, deopotrivă ortodoxe și catolice.  Actualele clopote, în număr de patru, datează însă din anul 1925, așa cum pomenește și o placă din marmură montată în biserică în acel an, ele fiind realizate de Fr. Honig din Arad. Ceasul  turnului, cu patru cadrane, ulterior iluminate,  le-a livrat şi le-a montat cunoscuta firmă din Ulm (Germania) Philipp Hörtz. Actuala turlă principală a bisericii, realizată din cupru, datează din anul 1937, anul fiind inscripționat pe această turlă.  Biserica Ortodoxă Română a fost sfinţită provizoriu spre sfârşitul anului 1900.  În anul 1903, a fost organizată o mare  serbare folclorică, iar  cu banii rezultaţi de la această serbare, la care s-a adăugat  o sumă considerabilă provenită din colecte, s-a putut picta  biserica, fiind acontat vestitul pictor bisericesc Octavian Smigelschi din Sibiu. Acesta va realiza întreaga pictură, împreună cu iconostasul, ambele de o mare valoare artistică și istorică,  finalizându-le în anul 1907. Pe lângă pictura interioară, de factură neobizantină, la exterior, deasupra intrării principale, a fost pictată scena Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii, aceasta fiind astăzi aproape ștearsă  de trecerea vremii. Totodată, în interiorul bisericii există o placă de marmură pe care sunt trecuți eroii din Primul Război Mondial (1914-1918), originari din Ciacova, de naționalitate română.  În sfârşit, în luna  august a anului 1907, biserica a fost definitiv sfinţită de vicarul Filaret Musta din Caransebeş şi pusă sub oblăduirea „Adormirii Maicii Domnului“ sau „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu“ (15 august). La sfinţire a fost invitat cunoscutul cor din Lugoj, sub conducerea marelui compozitor şi dirijor bănățean  Ion Vidu. O importantă personalitate a acestei biserici a fost protopopul Augustin Ghilezan (1883-1943), participant la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și, totodată, primul director al Gimnaziului de băieți Alexandru Mocioni Ciacova (1923-1925), la înființarea căruia și-a adus o deosebită contribuție.  Afectată serios de cutremurele de pămînt din 1991-1992, biserica a cunoscut mai multe lucrări de restaurare, după anul 2000, care continuă și în prezent.         sursa foto (aici)  

Biserica romano-catolică Ciacova A fost construită între anii 1879-1881, arhitectul acesteia fiind Eduard Reiter din Timișoara. Ca model de inspirație, a fost aleasă, probabil, biserica din Bacova, construită de arhitectul ciacovean Franz Xaver Brandeisz, dar turnul bisericii de la noi, care atinge impresionanta înălțime de 51 m, este mai ornamentat și mai zvelt. La realizarea bisericii, Franz Xaver Brandeisz a avut un rol de coordonator și de supraveghere a evoluției construcției. Stilul arhitectonic ales a fost cel neogotic, unul monumental, caracterizat prin pereți înalți, clădiri mari și zvelte, ferestre cu suprafețe extinse, arcuri frânte și bolți ascuțite ogivale, turn ascuțit și de înălțime amețitoare, al cărui vârf pare că străpunge cerul. Acest stil arhitectonic câștigă tot mai mult teren, în dauna vechiului stil baroc, cu turlă sub forma bulbului de ceapă, îi atrage pe arhitecți și pe credincioși deopotrivă,  cam în același interval de timp fiind construite noi biserici catolice încadrate neogoticului la Vârșeț și la Bacova de arhitectul ciacovean Franz Xaver Brandeisz, apoi la Șag, Deta sau Vinga. În data de 15 octombrie 1881 are loc sfinţirea noii bisericii romano-catolice, aflată sub patronajul „Sfintei Treimi“. Atât noua biserică, dar și clădirea școlii primare, datând din anul 1911, au fost construite în mijlocul unui vechi cimitir catolic. În anul 1882, vechea biserică catolică, construită în stil baroc în sec. XVIII,  cu bulb de ceapă în vârful turnului, a fost demolată, cărămida a fost refolosită, iar crucea din fier forjat  de pe turn a fost așezată, pe un postament, în fața bisericii catolice din Obad, acolo unde se află și astăzi. Dacă exteriorul noii biserici, o adevărată bijuterie arhitectonică, surprinde prin măreție și grandoare, turnul ei rămânând până în zilele noastre cel mai înalt punct din Ciacova, interiorul posedă opere artistice de mare valoare. Vorbim, în primul rând, de pictura altarului principal, de mari dimensiuni, reprezentând Sfânta Treime, care a fost comandată pictorului Franz Weber din Munchen. Îmbolnăvindu-se și decedând înainte de terminarea picturii, finalizarea tabloului i-a fost încredințată lui Gyula Agghazy, acest tablou fiind montat în altarul bisericii în iulie 1893. De o rară frumusețe și valoare sunt cele două vitralii, din dreptul altarului, executate în atelierul de artă din Budapesta al pictorului pe sticlă Ede Kratzmann, bogat ornamentate cu motive decorative istorice și populare. Acestea îl reprezintă pe Sfântul Ștefan, primul rege creștin al Ungariei, îngenuncheat, oferind Sfintei Protectoare a ungurilor coroana regală, precum și pe Sfântul Gerhard, întemeietorul și primul episcop al direcezei de Cenad, stând în picioare, cu un toiag de păstor. Biserica se poate mândri și cu o orgă „Dangl si fiul“, realizată la Arad, funcțională și în zilele noastre, la care a cântat, printre alții, de multe ori, faimosul organist de talie mondială, născut la Ciacova, Josef Gerstenengst (1920-1992). Imediat sub balconul care adăpostește orga, se poate vedea, ca element inedit într-o biserică, blazonul lui Franz Varady de Csikszentharomsag, care a activat ca preot-protopop la Ciacova între anii 1891-1895, din inițiativa căruia s-a înființat Școala de fete Notre Dame din Ciacova și s-a construit monumentala clădire a acestei școli, astăzi Liceul Teoretic Alexandru Mocioni Ciacova. În anul 1916, în plin război mondial, într-o ceremonie solemnă, clopotele bisericii au fost predate armatei austro-ungare pentru a fi topite și a se turna tunuri. Noile clopote ale bisericii au fost montate în anul 1924. Serios afectată de cutremurele de pământ din anii 1991-1992, biserica a fost complet restaurată, la interior și exterior, a fost schimbată țigla de pe acoperiș, iar lucrările de întreținere continuă și în prezent, pentru a-i păstra intacte frumusețea și măreția. sursa foto (aici)

Situated in the central park of Buziaş, the wooden colonnade, built in Byzantine architectural style, with sculptures that give the impression of a huge lace, impresses by its length (500 meters), being considered unique in Europe. The colonnade was built in 1875, at the request of Emperor Franz Joseph, who wanted to offer his wife, Empress Sissi, a wonderful area for her walks in the park when she visited Buzias. The colonnade has the role of protecting the lovers of promenades from rain, sun or snow, knowing that aerosols here provide curative effects to those suffering from asthenia or neuroses. In order for the treatment to have the expected effect, it would start at 20 steps per minute, laterally, then at a faster rate of 40 to 60 steps per minute in the middle of the colonnade. High-density negative air ions, due to the emanations from the wells, explains the beneficial effects of walks under the colonnade. The colonnade surrounds the park, connecting the Josif Spring, Phoenix Hotel, the bazaar, the Mihai Spring and the Casino. Two other similar colonnades are found in Europe, in Karlovy Vary and Baden-Baden.

The Timișoreana Brewery is the oldest brewery in nowadays Romania. Some sources believe that the year of its establishment is 1718, probably based on a document of the Imperial archives in Vienna, which stated that at that time there was a brewery in Timișoara, which also produced brandy, known as the "Imperial Brewery". The brewery was built in the Fabric Neighbourhood and, for 150 years, it was exploited by the military troops, after which it was leased. At the end of the nineteenth century, the brewery was taken over by the Savings Bank of Timișoara, thus becoming the first stock company in town. After the Second World War, the brewery was modernized and new production units were established. Companies such as Seegar, Ziemann, Siemens from Germania and Buhler from Switzerland were involved in its modernization. In 1847, Austrian composer Johann Strauss, the Son, together with his orchestra held his first concert outside of Vienna in the garden of the brewery. Famous waltzes were played: The Blue Danube, Artist's Life, Viennese Blood or Wine, Women and Song. Text and photo sources: commons.wikimedia.org; https://timisoara.eventya.eu/

The artesian fountain, known as the „La Pești” (Fish) Fountain, is located in central Victory Square. It was built in 1957 and originally had the shape of a 5 tip star. It owes its name to the fish-shaped sculptures. The fountain is a flagship location of Timișoara, regarded as an oasis of relaxation, loved by young and seniors alike. Small and stylish, the fountain is the favourite place of the photographers. This is where in 1969 the members of the music band called Phoenix, were filmed while playing the tune "Totuși sunt ca voi” ("I am still like you"). Phoenix is a Romanian rock band formed in Timișoara in 1962. In October 2013, architectural lighting was provided for the fountain. The spotlights, placed on several levels, were programmed to change colour every few seconds. Text source: https://timisoara.eventya.eu/

Farmacia veterinară-Prima farmacie a Ciacovei Este compusă din parter și etaj, construită în sec. XVIII-XIX, cu transformări ulterioare, fiind o casă frumoasă, pe colțul str. A Iancu, cu colțul așezat oblic spre Piața Cetății, a cărei fațadă a fost realizată în stilul secesion vienez de școală maghiară. Vitrina fațadei situate pe strada D. Obradovici păstrează încă urma unui glonț descărcat accidental de un soldat al Armatei Germane, în momentul intrării acesteia în Ciacova (1944). În acest edificiu a funcționat una dintre primele farmacii din Banat, Farmacia La Sfînta Treime, înființată în anul 1795. Această farmacie a fost a noua înființată în Banat, numele ei fiind luat după numele bisericii romano-catolice, care se află sub patronajul Sfintei Treimi. Clădirea a avut la parter toate încăperile necesare desfășurării unei activități farmaceutice complexe și complete.  În perioada interbelică farmacia i-a aprținut lui Richard Tikatsch. Clădirea avea o sală special în care erau depozitate plantele medicinale și în care se produceau diferite alifii și loțiuni cu rol terapeutic. În perioada comunistă, mare parte a mobilierului a fost mutat în Timișoara iar în locul farmaciei a funcționat o librărie. După1990, Farmacia La Sfînta Treime s-a redeschis, avîndu-l ca proprietar pe dr. Ștefan Polverejan. Actualmente, în această clădire funcționează farmacia veterinară dr. Lăzău Vasile. În anul 1995, pe aceeași fațadă a fost amplasată o placă comemorativă care amintește de prima farmacie a Ciacovei. sursa foto (aici)

Muzeul Cinegetic și Silvic Charlottenburg se află în satul Charlottenburg (Șarlota), singurul sat circular din România. Clădirea muzeului a fost construită în 1890 de contele Zigfried von Wimphen ca reședință de vânătoare, într-o perioadă în care domeniul cinegetic din zonă se bucura de o atenție deosebită din partea aristocrației austro-ungare. Ulterior, în perioada interbelică, imobilul a devenit sediul Ocolului Silvic Șarlota, jucând un rol esențial în administrarea parcului de vânătoare. Restaurarea completă din anul 2014 a readus clădirea la forma sa originală, transformând-o într-un muzeu modern, inaugurat cu ocazia celebrării celor 110 ani de existență neîntreruptă a parcului. Expoziția este dedicată în principal cerbului lopătar (Dama dama L.), specie introdusă între (1902-1904) prin exemplare aduse din Serbia – Subotița și Boemia, care a devenit în timp simbolul parcului de vânătoare Charlottenburg. Sala „Acasă la Cerbul lopătar” reunește o colecție impresionantă de trofee evaluate conform standardelor internaționale C.I.C., evidențiind diversitatea formelor, simetria lopeților și particularitățile acestei specii. Alături de specia emblematică, muzeul expune și trofee de urs, capră neagră, cerb comun, muflon, mistreț, căprior, dar și animale și păsări naturalizate, oferind o imagine completă asupra faunei locale. Trofeele din muzeu se află în custodie și aparțin muzeului nostru partener, Muzeul Cinegetic al Carpaților Posada. Panourile tematice prezintă evoluția populațiilor de animale, impactul gestionării fondului cinegetic și transformările habitatului forestier. Fotografii, hărți, documente și elemente de infrastructură cinegetică — hrănitori, adăpători, puncte de observare — completează expoziția, ilustrând modul în care a fost administrat parcul timp de peste un secol și rolul silvicultorilor în menținerea echilibrului ecologic. Pe lângă valoarea expozițională, muzeul funcționează ca un centru de educație pentru publicul larg în domeniile biodiversității, ecologiei și gestionării durabile a fondului cinegetic, fiind vizitat anual de elevi, studenți, specialiști și iubitori ai naturii. În strânsă legătură cu parcul de vânătoare Șarlota, muzeul oferă o imagine completă asupra evoluției vânătorii în Banat, asupra istoriei satului și asupra relației dintre om, pădure și fauna sălbatică.

The Museum was established after the art section got separated from the Banat Museum, which functioned, for a while, in a wing of the present building. The Museum became an independent institution starting 2006, with Prof.Marcel Tolcea as director. With the completion of a large part of the restoration of the palace and the exhibition space, the Museum, now expanded, was officially opened on December 21. The Museum includes a unique collection of works and personal belongings of painter Corneliu Baba, totalling 90 items. Another three sections include the contemporary, decorative and European art collections. The museum heritage also comprises Romanian, Banat and religious painting collections, which are currently not exhibited, due to the lack of space. The ground floor is dedicated to temporary exhibitions. Text and photo sources: https://www.facebook.com/muzeuldeartatm/; http://timisoara.eventya.eu/

The building was built between 1898 - 1899, with an impressive baroque facade. The approximately 65.000 objects kept in the museum and its deposits offers visitors ample opportunities to know the history, culture and civilization of this region. The museum has departments of archeology, ethnography, memorials, fine arts and medieval history: ● the archeology collection includes a lithic inventory, ornaments, tools, weapons and ceramics resulting of archaeological excavations conducted in Timişoara, Româneşti, Coşava, Visag, Sălbăgel, Sacoșul Mare, Susani, Jabăr, detaching the Thracian discoveries from Susani and the Dacian discoveries from Jabăr; ● the ethnographic collection includes traditional costumes and craftsman inventory from the area; ● the memorial collection contains documents and correspondence, objects belonging to personalities in the area; ● the art collection presents paintings of the contemporary and Austrian School, as well as a collection of sculptures of the artists Elisabeta Popper. Text source: http://www.turismlugoj.ro/

The Deta City Museum was founded in 1969, having as main profile prehistoric archeology and history. The museum halls hosts Hallstatt's, ceramics, medieval objects, as well as ethnographic items. The archaeological excavations made by curators of the Banat Museum and Professor Dani Bela (in the 1960s and 1970s) led to the discovery of bronze objects, bracelets, lamps, darts, pots, coins, ornaments, proving the existence of living in the area since the Neolithic era. Among the pieces appreciated in Deta City Museum are the printing machine used in 1880 to print the first issue of the newspaper ”Dettauer Zeitung”, weekly at the beginning, then twice a week, its appearance ceasing only in 1946.

The "Sever Bocu" Press Museum is a unique institution in Romania, opened in 2007 at the initiative and through the efforts of the poet Petre Stoica (1931-2009), with the support of the Local Council and Jimbolia City Hall. The museum's collection includes publications from the first half of the 19th century on the territory of Romania and in the diaspora (Bessarabia, northern Bucovina, Cadrilater, Serbian Banat, Hungary, Vienna, Paris etc.), in Romanian, German Hungarian, Serbian, French, English, Bulgarian, Russian, Ukrainian, Croatian, Italian, Turkish, Hebrew languages etc., from different fields (literature, history, medicine, industry, sports, fashion etc.). It was significantly enriched through the donation made by the Astra Library in Sibiu and is structured chronologically (19th century, 1900-1950, 1951-1989, after 1990), depending on the language in which the publication appeared and geographically - in the country (the city where it was published: Bucharest, Arad, Timisoara, Cluj, Sibiu, Braşov, Blaj, Iaşi etc.) or diaspora (Cernăuţi, Chişinău, Silistra etc.), being inventoried and highlighted in registers: daily newspapers, magazines, etc. The museum owns the oldest publications on the current territory of Romania. Since its opening, the museum has been thought of as a living space, a documentary point for students, researchers, etc., a place where are organised thematic exhibitions, communications sessions, symposiums, book launches, journalism camps. The collection of the museum is continuously enriched, the sources being paid or free subscriptions, donations made by editorial offices, institutions and individuals in the country and abroad. Text and photo source: https://www.facebook.com/muzeulpreseiseverbocu/ (foto - Theophil Soltesz)

The Memorial Museum of the1989 Revolution was founded by the Association for the Memorial of the Revolution of December 16-22,1989. Between 1990-1999, the Association created a Memorial complex in the Heroes' Cemetery of Timişoara and commissioned 12 monuments, subsequently placed in the hotspot areas of the revolution. In 1996, the Association created the National Centre for Documentation, Research and Public Information on the Revolution of December 1989. By means of this centre, the Association collects and leverages information related to the events of December 1989, while there is still a concern for studying the communist period in Romania. The Memorial of the Revolution of December 1989 was declared a landmark of national importance. Text source: https://timisoara.eventya.eu/

The Banat Village Museum is located in the Green Forest, just outside Timișoara, exit to Lugoj. The idea of establishing the museum belonged to Ioachim Miloia, director of the Banat Museum between 1928 and 1940. After attending the opening of the Ethnographic Museum in Cluj in 1928, Ioachim Miloia asked the local authorities to set up a village museum in the courtyard of the Hunyadi Castle. In 1967, the Banat Village Museum was assigned the current land, where it developed as an open-air museum. By strolling down the alleys of this ethnographical park, the visitor may easily get in touch with the civilization and traditional culture of Banat. What makes this museum special is the fact that it brings together an entire village, with alleys, farmhouses, mills, thus reconstructing the civic centre of the old rural settlement: school, church, town hall, pub and national house. The area of 17 hectares of the Banat Village Museum also accommodates several households belonging to the national minorities: a Hungarian one from the ethnographic area of Lugoj, a Ukrainian one from Maramureș, a Slovakian one from the Western Plain. Once in the ethnographic park, you may visit wooden, stone or clay houses, with straw or shingle rooftops, wooden pillars decorated by carving and notching, with different geometrical elements, high and long verandas or wide open porches. In July 2006, the Banat Village Museum was joined by the Ethnographical Section of the Village Museum, contributing its over 10,000 heritage items, structured into four major collections: fabrics, icons, art of wood crafting and pottery. Household items, tools and containers necessary for carrying out ancient occupations - beekeeping, fishing and hunting, religious items, traditional masks, naive painting, toys, musical instruments, ornaments, rural furniture. The Banat Village Museum also includes old documentary graphics collections and a documentary archive, as well as the photographic collection, albums and books. Admission hours: - Summer hours (May 1 - September 30): Tuesday – Saturday: 10-18, Sunday: 12:00-20:00; - Winter hours (October 1 - April 30): Tuesday – Friday: 9 - 16 , Saturday - Sunday: 10:00 - 17:00. Photo source: pagina oficială Facebook a Muzeului Satului Bănățean Text source: https://timisoara.eventya.eu/

Dedicated to the memory of the Romanian and world aviation pioneer, the Traian Vuia Museum is 20 km far from Lugoj in Traian Vuia locality, Timiş county, where on 17.08.1872 was born the inventor from Banat (Bujoru commune, Caraş-Severin county, at that time). The museum was inaugurated in April 2012, the year that commemorated 106 years from the time (18.03.1906) when Aurel Vlaicu reached the peaks of glory, achieving the first flight propelled by a machine heavier than air without using external means. Text and foto source: http://turismtimis.ro/; http://www.turismlugoj.ro/

Symbol of Lugoj, the bridge was inaugurated in August 1902, replacing the old wooden bridge, demolished a year earlier. By building the bridge, the two sides of the Timiş river were systematized. For 35 years this was the only way to cross the river. To build the bridge over 185 tons of iron were brought from Resiţa. The huge amount of metal was transported using carts pulled by oxen. Text and photo source: http://www.turismlugoj.ro/

  PODUL “TURCESC” DE LA CIACOVA      Probabil, cei mai mulți dintre ciacoveni și locuitorii satelor dimprejur au trecut de multe ori pe lângă el, ba poate s-au și oprit o clipă să-l privească, ori bătrânele sale arcade i-au adăpostit, vreodată, de furtună, iscată din senin, în zilele toride de vară... Dar nimeni nu mai știe astăzi cine și când l-a construit, și foarte probabil, nu mai trăiește nimeni care să fi trecut cu căruța peste el ori cu carul cu boi. Toată lumea îi spune însă Podul Turcesc, după înrădăcinatul obicei și imposibil de modificat din mentalul colectiv, conform căruia, tot ce e vechi în Banatul de câmpie e musai construit de către turci. Din păcate însă, din vremea stăpînirii otomane în Banat (1552-1718) nu ne-a rămas nicio construcție în picioare, exceptînd bazarul otoman de la Lipova.              Ne referim, așadar, la vechiul pod din cărămidă arsă, situat pe drumul care leagă Ciacova de Cebza, la 3 km distanță de Ciacova, 4 km de Cebza și circa 2 km vest de satul Petroman. Actualmente, acesta se află la doar 1,5-2 m distanță de șosea, aproape lipit de podul din beton, construit în sec. XX, atunci când s-a asfaltat drumul județean. În vechime, acesta era drumul medieval care lega Ciacova de Timișoara.   Lungimea podului este 15 m, lățimea maximă de 5 m, înălțimea 3 m, prezentând două deschideri, sub formă de arcade semicirculare, cu un diametru de 6 m fiecare. Între cele două arcade, se află un contrafort semicilindric, parțial prăbușit, înalt de 2,5 m. Materialul de construcție este cărămida foarte bine arsă, prinsă cu mortar de foarte bună calitate, podul fiind acoperit, în vremea funcționării sale, cu piatră de râu, parțial sustrasă la ora actuală și acoperită cu un strat de pământ. Arcada dinspre Ciacova prezintă ușoare urme de prăbușire, iar cealaltă, dinspre Cebza, este străbătută de apă, podul trecând, de altfel, peste un canal cu apă curgătoare, care pornește din hotarul Macedoniei, pierzându-se, actualmente, în apropiere de Petroman. Parapeții podului nu se mai păstrează, dar mai mult ca sigur aceștia au existat și, probabil, erau din bârne de lemn.              Așa cum am spus, podul nu datează din perioada otomană, dar nici anterior acesteia nu este. După modul de construcție, după cărămida utilizată, este o construcție austriacă, cel mai probabil din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, dacă nu chiar de la începutul celui următor. De altfel, dacă este să ne referim doar la Ciacova și împrejurimile sale, acest pod este foarte asemănător cu podul de la Foeni, tot cu două deschideri, cu „Podul cu tri butori”, care trece peste Lanca Birda, pe vechiul drum dintre Ciacova și Voiteg, care, după cum îi spune și numele prezintă trei deschideri, și cu vechiul pod din centrul Ghiladului, acesta însă având patru deschideri, dar mai joase și cu diametrul mai mic. Maniera în care au fost construite aceste poduri este aproape identică, la fel și perioada de construcție este, aproximativ, aceeași.                

The Neolithic settlement Parța is located about 15 kilometers south of Timișoara. At its center, a large worship edifice was excavated. The rectangular sanctuary, 6200 years old, is divided into two rooms. On both sides of the dividing wall, there was an altar table on which some objects were revealed, giving us an image of the rituals that were practiced here. The room on the east sheltered the double statue representing two characters, a feminine one, with a pronounced belly, and another one that has a realistic bullhead. In front of the monumental statue there was a door, framed by two columns of clay, ending with a bull's head, the heads being decorated with incised strips and painted in red and yellow. Next to this door was a second opening, that had at the top a niche in which was discovered a natural-sized idol bust, perforated longitudinally, in which a skull was fixed. In the corner of the room were discovered many sharps silex blades that were used for ritual sacrifices, which had the purpose of maintaining the goodwill of the divinity, being founded on the idea of ​​primordial sacrifice, of primary killing. The room on the west was divided into two cassettes of similar size. In the first cassette was a socket of clay located next to a portable fireplace supported by pales. Beside this was discovered a large amount of ash, as well as remnants of the offerings to the gods. On the socket was a bust of an idol decorated on the chest with zigzag incisions, with a vertical perforation in which an animal skull was attached. In the other cassette there were many pots with offerings. In one of these pots, an amphora with a human face, the phalanx from a man's hand was discovered. Also in this space have been discovered carbonated wheat beans that came from the offerings to the gods, by the fumigation of the grains. The studies on the Parța Sanctuary show that only in one day of the year, at the time of spring equinox, sunlight penetrated into the eastern room of the sanctuary and positioned itself on the bull's head of the monumental statue. This proves that besides its special ritual role, the sanctuary also played the role of a calendar that marks the beginning of the spring, the season of the regeneration of nature. The sanctuary was rebuilt within the Banat National Museum, based in Timisoara, Iancu Huniade Square, no. 1, Timis County. Text and photo source: https://mnab.ro/