Casa memorială Dositej Obradovici

Casa memorială Dositej Obradovici

About

Casa memorială Dositej Obradovici

Situată pe fosta Stradă Sârbească, denumită din anul 1911 Strada Dositei Obradovici, actualul edificiu a fost construit la sfîrșitul sec. XIX pe locul casei în care s-a născut în anul 1742 marele scriitor iluminist sîrb Dositei Obradovici. După anul 2000, casa a fost cumpărată de statul sârb și a fost amenajată ca muzeu și casă memorială, fiind monument istoric de categoria B. Cod: TM-I-m-B-06331.
Dimitrie (Dositei dupa ce a devenit călugăr) Obradovici a văzut lumina zilei în anul 1739 (sau 1742, după alte păreri), într-o familie de mici meşteşugari. Tatăl său, Giurgia Obradovici, era cojocar de meserie, iar mama, Kruna, era fiica lui Paunkici Ranko, din Sânmartinul Sârbesc. Se spune că,  de fapt, părinţii săi ar fii venit la vestitul târg  în acea vreme din localitatea noastră, iar Krunei, venindu-i sorocul, l-ar fii născut pe viitorul mare iluminist în casa unei rude, cea  aflată  în picioare şi în zilele noastre. Cert este că primii ani din viaţă îi petrece în Ciacova.  Şi-a pierdut de timpuriu tatăl, iar mama sa, recăsătorindu-se, se mută în Sânmartin cu cei patru copii pe care îi avea. Dar soarta a fost neîndurătoare cu bietul băiat, căci  pe când avea doar 9 sau 10 ani , îşi pierde şi mama. Reîntors in Ciacova, Dimitrie va locui o perioadă de timp la unchiul său Gruiţa, iar apoi la un alt unchi, Nikola Parcianin, care, neavând copii, a dorit să-l înfieze. Trăind între români, Dimitrie a învăţat încă de mic limba română. Învăţătorul Dobra îi va răsădi tânărului dragostea pentru literatură, învăţându-l Psaltirea şi Catehismul, setea de lectură şi cunoaştere, îndreptându-l pe Dimitrie spre biserica din localitate (alta decât actuala biserică, care astăzi nu mai există) unde în altar, va citi pe ascuns tot ce-i va cădea la îndemână. Un alt dascăl din perioada petrecută la Ciacova a fost Ştefan Mikaşinovici, cu care a învăţat Catehismul şi care îl va influenţa în mod decisiv în dorinţa de a se călugări. Vrăjit de poveştile dascălului, fuge de acasă, cu gândul de a ajunge la mănăstirile din Serbia.  Prima sa călătorie va fi scurtă însă, reuşind să răzbată doar până  la apropiata mănăstire din Sângeorz, de lăngă Gătaia, ridicată de despotul Iovan Brancovici, unde este găsit de unchiul său, care-l trimite ucenic la un meşter de căciuli din Timişoara. Tânărul nu avea niciun fel de înclinaţie spre această meserie, citind asiduu în timpul liber, şi după un an şi jumătate de ucenicie, îşi va urma visul, plecând, în 1757, spre mănăstirea Novo Hopovo, din apropiere de Novi Sad,  Serbia, împreună cu prietenul său din Ciacova, Nica Putin. Avea pe atunci doar 14 sau 15 ani.
La această mănăstire îmbracă haina monahală în 1758, primind numele de călugăr,  Dositei. Dar viaţa de călugăr i se pare mult prea monotonă şi mărginită viitorului savant, astfel că în anul 1761 părăseşte această mănăstire, renunţă la straiele monahale, începând un lung periplu de peste patru decenii prin Europa, care îl va purta, rând pe rând, prin Grecia, Albania,  Croaţia, Austria, Ungaria,  Slovacia, Turcia,  Moldova, Germania, Polonia, Rusia, Franţa, Anglia, fiind primit de cele mai distinse şi bogate familii ale vremii. Se  întreţine din meditaţiile pe care le acorda copiilor acestor mari nobili. În 1781-1782 se află în Moldova, fiind profesor, rând pe rând, la Galaţi, Roman şi la Iaşi, la curţile mai multor familii boiereşti de aici. La Londra îi cunoaşte pe celebrii savanţi Joseph Edison şi  Jonathan Swift, fiind, totodată, primul sârb (şi ciacovean, am adăuga noi) care are o placă comemorativă in capitala Angliei : "Here lived in 1784 Dositey Obradovich (1742-1811),eminent serbian man of letters ,  first minister of education in Serbia"(Aici a trăit in 1784 Dositei Obradovici, renumit scriitor sârb, ministru al educaţiei în Serbia). Pe lângă limba sârbă şi română cu care a crescut, Obradovici mai învaţă o sumedenie de limbi şi dialecte pe care le şi predă. Învaţă greaca veche şi modernă, latina, germana, engleza, franceza, albaneza, italiana.
In 1804 se întoarce în Serbia, în timpul răscoalei sârbilor împotriva jugului otoman, ajutând la strângerea ajutoarelor pentru răsculaţi. In 1808 înfiinţează "Înalta Şcoală" din Belgrad, devenită mai târziu universitate, o tipografie, iar in 1811 devine ministru al educaţiei în Serbia. La scurt timp, pe 28 martie 1811, se stinge din viaţă, din cauza unei pneumonii, fiind înhumat la catedrala ortodoxă din  Belgrad.
Dositei Obradovici este, fără îndoială, una dintre cele mai importante personalităţi ale culturii din Serbia, dacă nu chiar cea mai importantă. Şi-a dedicat o mare parte din viaţă activităţii de ridicare a poporului sârb din ignoranţă şi incultură pe o treaptă superioară, prin şcoală.  Cunoscând la perfecţie 11 limbi, străbătând Europa de la un capăt la altul, mason se pare, a fost unul dintre cei mai apreciaţi savanţi ai vremii sale. Născut şi crescut la Ciacova, unde învaţă, cum am văzut, să scrie şi să citească, Obradovici este, fără îndoială, cea mai importantă pesonalitate care s-a ridicat din vatra oraşului nostru. La Ciacova, memoria sa a fost omagiată aşa cum se cuvine, fiind organizate de-a lungul timpului două mari şi impresionante festivităţi comemorative : una în anul 1911 la 100 de ani de la moarte şi cea de-a doua în anul 1961 la 150 de ani de la moarte. În ambele rânduri au participat delegaţii numeroase din partea Acadmiei Sârbe din Belgrad, a Ministerului Învăţământului şi a Uniunii scriitorilor sârbi. La cea de-a doua comemorare a participat şi delegaţia României, alcătuită din membrii Academiei Române şi a Ministerului Învăţământului din Bucureşti. De asemenea, în fiecare an, la începutul lunii decembrie, se organizează la Ciacova vernisaje la casa memorială şi parastas de  pomenire la biserica sârbească, cu o numeroasă participare atât din partea oamenilor de cultură din Serbia, dar şi din România.


Similar Suggestions

The Synagogue in the Cetate Neighbourhood is a monumental building of Timișoara, built between 1863 and 1865, in Eclectic style, with elements of the Moorish style, by architect Ignatz Schumann. The initiative of building a bigger synagogue in Cetate belonged to Rabbi Mauriciu Hirschfeld. It was meant to host the major events of the Jewish community, continuously growing in number around 1849. The Synagogue was inaugurated on September 19, 1865. The building was erected as a rectangle, and that which singularizes it is the façade with the two massive towers, ending in cupolas. In the middle of the main façade there is a stained glass rosette. The Synagogue is endowed with a Wegenstein organ, installed in 1866. The marble plaque at the entrance, inscribed in Hungarian, speaks about the second inauguration of the Synagogue in 1868, in the presence of Emperor Franz Josef. 1868 has a historical significance in two respects: it is the year of the establishment of the Austro-Hungarian Dual Monarchy, and also the year when Jews in the Empire finally obtained full citizenship. Given the decrease of the Jewish Community after departure to Israel after the Second World War, the Synagogue was closed in 1985. In 2001, the Jewish Community of Timișoara leased the building to the Societatea Filarmonica for a period of 50 years, for it to be used as a concert hall. The Synagogue was reopened in 2005, for a concert organised by Societatea Filarmonica of Timișoara. Text source: https://timisoara.eventya.eu/
Strada Mărășești 6, Timișoara, Romania
The Hunyadi Castle is a historic building, the oldest one in Timișoara, witness to the most important events in the life of this city, over hundreds of years. Due to the political unrest in fourteenth century Hungary, King Charles Robert of Anjou transferred his residence to Timișoara, building here a heavily fortified castle. The construction, built on an island, was completed in 1315, surrounding a huge quadrangular courtyard and being connected to the rest of the town through a draw bridge. The castle was rebuilt between 1443 and 1447 by John Hunyadi, Count of Timiș. After the reconstruction, the building served as the residence of all the kings, captains, as well as noblemen who would stop in Timișoara. Even during the Ottoman occupation, the Governor of the Vilayet of Timișoara used to live in the castle. The building of the Castle was damaged during the siege of the Austrian army, it situation worsened during the Revolution of 1848-1849. The Castle was rebuilt within a period of 7 years, and the façade underwent substantial changes. Today, the Castle preserves very little of the original architecture, but the placement around the rectangular courtyard was maintained, while still dominated by a low donjon tower, decorated with battlements at the top. The main entranced is flanked by two massive pilasters, each leading to a collection of weapons specific to the Middle Ages, revealing the Gothic appearance of the Castle. Since 1947, Hunyadi Castle has served as headquarters of the History Museum of Banat, housing the history and natural sciences departments. Currently, Hunyadi Castle is in repair, the National Museum of Banat being hosted by the Therezian Bastion. Text and photo sources: https://www.facebook.com/MuzeulBanatuluiTimisoaraOficial/; https://timisoara.eventya.eu/
Cetate, Timișoara, Romania
The Maria Theresa Bastion is a part of the old fortress of Timișoara, which has survived until today, along with other wall fragments such as the ones in the Botanical Park and on Alexandru Ioan Cuza Avenue. The Bastion was built between 1730 and 1735, and was originally called the Storage Ravelin. Its name changed to Maria Theresa around 1744 to 1745, thus paying a tribute to the Empress. The Maria Theresa Bastion was intended for food storage. Alongside it, 8 more bastions functioned in the Fortress: Charles, Francis, Joseph, Hamilton, the Castle, Mercy, Eugene, and Elisabeth. In 1716, following the conquest of Timișoara by the Habsburg troops, the Fortress of Timișoara was entirely rebuilt in Vauban style, between the years 1723 and 1765, increasing its surface 10 times. Three star-shaped belts surrounded the inner city, and the access was done through 3 gates: Vienna, Petrovaradin and Transylvania. During the project entitled "Rehabilitation and revitalization of the fortress of the Timişoara Citadel, the Maria Theresa Bastion", financed by PHARE 2005, the Maria Theresa Bastion was rearranged, and reopened to the public in 2010. Currently, the Maria Theresa Bastion hosts two permanent exhibitions of the Museum of History of Banat: "Information and Communications Technology" and "The Violin – A Passion for Life". The Bastion is also used as a passage, which is where commercial spaces, restaurants, bars, a club and a reception hall are also hosted. Text source: https://timisoara.eventya.eu/
Strada Hector, Timișoara, Romania
5.0 1 review
The tower, the "donjon" of the former fortress of Ciacova or CULA, as the locals say it, dates back to the fourteenth century and was built for military purposes. Built of bricks on four levels - ground floor and three upper floors - in a rectangular plan with corner buttresses, 23.70 meters high and with a foundation over four meters deep, Cula resisted over the centuries. A similar construction is found in Vršac, Vojvodina. Text and photo source: http://turismtimis.ro/
Ciacova, Romania